24. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
colindul vântului (cybersonet CDXCII)
șuieră noaptea prin crăpături
noaptea vântul cântă-un colind străvechi
șuieră prin crăpături pe sub uși
povestește de zăpadă și de urși
și de-un cer ce s-a-ntors cu fața-n mănunchi
el bate-n geamuri cu-ncăpățânare iarăşi
vrea să intre să se-ntoarcă-acasă-n genunchi
să se-ngrășe cu căldura din oase şi urechi
să alunge singurătatea din casă pe furiş
o cântăreț ce n-ai trup n-ai cuvinte c
tu ești glasul iernii ce se cutremură
o rugăciune rece fără sfârșit c
și-l ascult și-mi dau seama fără accente
că și inima-mi cântă aceeași partitură
un colind de gheață nesfârşit
rima abba baab cdc cde
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii