lacrimă amară
doamne ce însingurat mai sunt
ca o flare-ntr-un pustiu primăvăratic
se-aud țipete de păsări în suspinul pădurii
și se văd numai scheletele liniștii
și umbrele ei care mă pândesc
aș vrea să stau fără griji
între visele mele și-ntre iubite
în somnul venit încet pe furiși
amăgind doar singurătatea
fug de coșmarul ascuns printre noi
toate încep prea târziu din păcate
crimhilda s-a dus între viață și moarte
trezind somnoroasele scuturi din mit
aud cum crește iarba de-april
aud doar o boare ușoară de tril
cu ochii tăi frumoși primăvară
îmi speli lacrima mea amară.
duminică, 14 aprilie 2013
-->
Comentarii
Citit cu drag acest poem minunat...Felicitări!