nu o irosi,
înghite-i tăcut
tristețea dulce
și dă-mi-o
când voi muri de sete.
ți-e teamă de sfârșit... ?
să nu!
căci te condamn pe viață
la frică de frumos început.
nu plânge de fericire
decât dacă-mi crești
înăuntru...
atât de sus.
crede-mă-n nori
chiar de nu plouă
timid în jos.
ia-mi gândul ca pernă
și mototolește dimineața
cu mine...
aprinde lumina
să te consum duios
din iriși..
îneacă-mă cu adâncul
dinspre miazăzi
și lovește-mi nervul
cu drag de buze...
doar TU, lacrimă vie.
23 04 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
aprinde lumina
să te consumi duios
din irişi..
îneacă-mă cu adâncul
dinspre miazăzi
şi loveşte-mi nervul
cu drag de buze...
doar TU, lacrimă vie.