Îngheaţă înainte de a-mi curge obrazul, lacrima.
O văd cum sticleşte ca un glod de sare în ochi
când aprind candela din drumul pavat de vântul rece.
Peste faţă mă biciuie şi mâinile, degetele
mâinilor au luat forma unei peniţe.
Scrijelesc cu ele dorul de suflet.
E al meu, dar el se bucură de trupul lui
şi nu ştie că toată zarea e a mea şi e albastră.
Doar pământul e roşu de nestarea
aşteptării colbului de alb picat din cer.
Vine iarna, tată. Mai pun o pătură pe tine.
25.11.2014, ora 15, 40’

Comentarii
multumesc din suflet tuturor, o zi asa cum o doriti, Marius
Frumoase versuri! Amlecturat cu multa placere!
Superbe versuri!