Lacrimi de îngeri picură,
se-nnoadă pe colț de suflet
ravășit, iar de la o vreme
zbuciumul tivește cu cristale
de promoroacă respirația.
Îngerilor le-au înmugurit aripi
de ceară... în curând va ninge
iar fulgii, cu un prezent sfâșiat,
se vor așeza peste amintiri.
Stelele și-au despletit pletele,
cerul a slobozit zăvoarele
și ca o premoniție, de ceva timp,
visele developează un chip
ce-și caută locul într-un album.
Invoc cerul... pansez insomniile,
iar cu fâșii de suflet înveșmântez
umbra umezită-n lacrimi de îngeri,
ce se va odihni în racla drepților.
Viitorul mă forțează să-mbrătișez
zvârcolirea fără de fereastră!
3 Iunie 2018 - MIT

Comentarii
„Îngerilor le-au înmugurit aripi
de ceară... în curând va ninge
iar fulgii, cu un prezent sfâșiat,
se vor așeza peste amintiri.”