Se leagănă amurgul pe ramuri de dud,
Tăcerea înfloreşte-n bucuria revederii,
Stau în penumbra liniştii şi parcă aud
Lumina reflectându-se-n unduirile serii.
Norii încărcaţi stau gata să plângă,
Focul arde în aceeaşi veche vatră,
Fantoma timpului parc-a trecut pe lângă
Şi nu s-a atins de orologiul de piatră.
Dincolo de ferestruicile casei părinteşti,
Oglinda lacului m-ademeneşte cu-amintiri;
Într-o cromatică vie cu nuanţe sufleteşti,
Imagini trecute mi-aduc suspine-n priviri.
Se adâncesc sub sălcii dumbrăvile de stele
Şi se aprind în candela cristalelor de gheaţă,
Străluminând icoanele din amintirile mele
Păstrate-n suflet ca-ntr-o intimă fortăreaţă.
(Şesuri, Bacău, 2O17, 16 ianuarie)
-->
Comentarii