Lasă-mi iubito copacii, aripi răsfrânte
La marginea lumii, pe ţărmuri albe de somn,
În coame de drum, urme îngheţate împlânte,
Lacrima iubirii rănite, cu sceptrul de domn.
Pagina gândului încăpută-n cuvinte
Serafic cânte-n frunză la turnuri mirate,
Adaogă o clipă straină-n lumina fierbinte
La gât cu fluturi, mărgele de timp înşirate.
Înmiresmatul nimb în rădăcină straveziu,
Din miezul timpului, în ochi îţi scapără scântei,
Şi coasta lui Adam în Eva se rupe mai târziu
Scurta pubertate, alunecă în flori de tei.
Cluj-Napoca 1971
-->
Comentarii