Viteza de lectură se măsoară prin numărul de semne citite pe oră . Cuvintele pot avea lungimi foarte diferite, funcție de texte. Pentru un articol dintr-o revistă sau un jurnal, numărul de litere corespunzătoare unui cuvânt este în medie de 5. Pentru un text filosofic numărul de litere din cuvinte este în medie de 8. Din acest motiv sunt adaptate bareme diferite funcție de textele citite de noi, pentru a aprecia viteză de lectură corectă.
Trebuie apreciat numărul de semne, nu cel de cuvinte citite pe ora. Pentru aprecierea vitezei de lecturare este utilizat un cronometru. Se notează exact timpul de start. Nu ne vom gândi la măsurarea timpului, până la parcurgerea deplină a textului. Dar cum poate fi evaluată citirea unor texte citite rapid ?
La fiecare din acestea, care trebuie parcurse sunt puse minimum zece întrebări. Procentajul este proporțional cu numărul acestora la care s-a răspuns corect.
Un exemplu poate fi de 5 răspunsuri exacte care corespunde la 50 la sută reținere a esențialului din textul citit.
La o lectură medie pot fi parcurse de trei ori mai multe cuvinte că în mod normal, respectiv circa 27. 000 de cuvinte pe ora. O lectură rapidă poate dubla, tripla ritmurile . Dacă lectura rămâne un mijloc principal, ea ne poate aduce un plus de cunoaștere, pentru că aceasta este mai eficace decât tehnicile audiovizuale .
E vorba de o superioritate importantă. Ea poate ajunge de 3 la 1 în cazul cel mai defavorabil, cel al unei lecturi medii, respectiv de 18 la 1, uluitor, în cazul unei lecturi rapide / 1/.
Progresele în domeniul informaticii, tehnicilor de miniaturizare , telecomunicație, nu vor schimba mai nimic privitor la ritmul cuvintelor noastre care este dependent doar de structurile limbii, cvasi definitive.
Suntem și vom fi studenți permanenți. Toată viața avem de învățat. Pentru personalități sunt date de asemenea de autor o serie de date importante./ 2/
Președintele american John Fitzgerald Kennedy luat primul ca exemplu avea aptitudini excepționale de lecturare. Parcurgea în doar 20 de minute până la patru jurnale și reviste.La fel președintele american Theodor Roosvelt.
Marele romancier Honoré de Balzac era așa cum ne relatează un alt mare romancier Andre Maurois –laureat Nobel în biografia sa magistrală "Prometeu sau viața lui Balzac ", un cititor prodigios. Ce spune Balzac în Louis Lambert ?
" Devorez cărțile de orice gen literar, fie că sunt religioase, istorice, filosofice, de știință. Ochii mei cuprind 7-8 rânduri deodată. "
Balzac aprecia sensul frazelor cu o viteză asemenea privirii. Adeseori pentru aceasta îi era suficient doar un cuvânt dintr-o frază.
Vechile tehnici de învățare sunt depășite în prezent. Ele se rezumau la descifrarea orală a unei silabe, corespunzător scrierii. Era vorba de domeniul lecturii vizuale în perfectă liniște, în care toți putem fi autodidacți.
Emil Javal / itare din 2/ arată faptul că ochii unui cititor nu parcurg în mod regulat, continuu un rând, ci doar sacadat, timp de un sfert de secundă. Este fixat un ansamblu de litere sau cuvinte. Apoi ochiul uman oscilează timp de a patruzecea parte dintr-o secundă pentru a fixa mai departe un nou grup de cuvinte și litere, șamd.
Ochiul unui cititor rapid se concentrează regulat de-a lungul unui rând ce trebuie citit, de la stânga la dreapta, din fixare în fixare, apoi asupra unui rând inferior, de la dreapta la stânga, etc. Cei ai unui cititor lent fac aceasta neregulat, conform cu frecvența întoarcerilor în urmă, care rup ritmul de avansare.
Au tendința la ceea ce specialiștii numesc dislexie, incapacitate de a face legătura între litere și cuvinte. Marele filosof Alain, care mi-a încântat tinerețea cu cugetările sale filosofice,fiind editat în BPT, era pasionat de lectura rapidă. El remarca privitor la acest subiect, în cartea sa" Despre educație" :" Cititorii lenți citesc surprinzător de rar, ca și cum ar avea cârje ."
Au fost utilizate de-a lungul timpului grafice de lecturare diverse, pornind de la înregistrări tip cinematografic. Acestea au putut fi transferate pe un tambur cu un sistem grafic de înregistrare, ca pe o scală .
Privitor la citirea unor pagini vibrante, cum ar fi cele de dragoste, denaturarea citirii unor cuvinte în acest caz poate fi foarte dăunătoare. Un alt exemplu este revederea unor greșeli de scriere rapidă la computer. M-am confruntat de zeci de ori cu corectarea textelor date editurilor, apoi tenoredactate rapid de acestea. Citesc, recitesc paginile de numeroase ori, de multe ori noaptea.
Alteori am nevoie de scoaterea esenței din documentele puse la dispoziție pe timp limitat în cursul unei zile la Biblioteca mare" François Mitterand "din Paris.
Francezii dau exemple de tipul "mal de mer și mal d' aimer - rău de mare și respectiv rău din iubire", sau "nous faire pourir-nous fair mourir -să ne facă să putem, să ne facă să murim". Expresiile sună apropiat urechii noastre la scrierea rapid după dictare.
Referitor la diversele rapoarte științifice se pot ivi destule probleme la citirea rapidă, așa cum subliniam. Trebuie parcurse cu o analiză atentă, nu rapid. Acele zone interesante trebuie și pot fi izolate de noi. La fel pentru textele filosofice .
Se vorbește de o comportare a ochiului uman /2/ precum cel al unui ciclist de performanță.
Pe un drum plat, neted , de exemplu un ciclist se poate deplasa datorită demarajului , faptului că la fiecare lovitură a sa de pedală, parcurge un anumit spațiu din drum. Acest impuls primit de bicicletă este el oare fără efect contrar, sau nu ?
Este nevoie de o anumită forță a gambelor pentru a putea pedala astfel. E greu de ținut permanent un ritm sufocant. Ne trebuie un antrenament permanent pentru a putea dezvolta treptat un astfel de efort .
Eforturile în gambe sunt dublate de cele vizuale ale ciclistului profesionist, dar și de eforturi importante de gândire. E nevoie de eforturi de concentrare repetate din partea acestuia La fel se poate petrece cu noi. Resimțim cu siguranță situația în cazul în care mintea noastră se comportă în momentul citirii rapide a unui text, cu totul opus privirii noastre, care poate obosi,fiind discontinuă. Ea rămâne totuși activă în timpul fixării unei porțiuni de text.
De exemplu creierul nostru înregistrează ce s-a scris din tot ce am vizionat, dar nu poate avansa tot atunci.
El integrează, sintetizează, înțelege doar ceea ce înregistrează privirea noastră. Pentru creier procesul este continuu, dar pentru privire tot el nu este astfel.
Privitor la perceperea instantanee a unui cuvânt prin formă să, o analiză atentă este extinsă de /2/ raportat la primele scrieri, cele foarte vechi, dinaintea erei noastre, care reprezentau fiecare cuvânt printr-un desen care constituia imaginea acestuia.
În Egiptul antic, de exemplu cuvântul ochi se scria reprezentând ochiul ca atare, apa, reprezentând o spirală orizontală, la fel precum o apă în curgere.
Pentru cuvântul gură se reprezenta un oval turtit la ambele capete. Și azi în Extremul Orient sunt utilizate ideograme. În regiunile europene s-a impus un alt sistem care atribuia semne diferite la fiecare cuvânt pronunțat.
Forța citirii fonetice a unor texte, prin gruparea de semne nu e doar o asamblare propriu-zisă a acestora, ci și una de imagini, ca în primele manuscrise .
Forma unui cuvânt ne devine atât de familiară, încât apreciem acel obiect pe care îl reprezintă. Când ochii citesc cuvântul cămilă –chameau în franceză, spiritul nostru vede cumva animalul respectiv.
Dacă dispare c din cămilă, ochiul poate citi hameau sau orășel, spune François Richadeau. Implicit ochiul poate interpreta -orășel.
Dimpotrivă, dacă forma uzuală a unui cuvânt este denaturată datorită unor nepotriviri , aceleași semne nu ne pot trezi nici cea mai mică reprezentare. De exemplu cuvântul chat în limba franceză sau pisică , citit invers devine tahc. Întâlnit astfel de noi, el nu poate spune nimic, deși literele sale sunt aceleași ca în cuvântul amintit. Prin aliura familiară nouă, identificăm cuvântul mai repede /2/ .
Bibliografie
- Mircea Florin Caracaș ,Constantin Bogdan, Eugen Caracaș , "A fi vârstnic" , volumul I , Capitolul XIV, Lectura rapidă - fragment, paginile 145-150 , editura ePublishers, 2020,
- François Richadeau , Michel et François Gauquelin, "La lecture rapide", Ed. Marabout, Paris, 1977.
-->
Comentarii