Mă risipesc în plante şi-n fiinţe
Cu trupul înfloresc de gol şi plin,
Să rup dintre dureri şi neputinţe
Balanţa spre iubire s-o înclin.
Să fac rigole să se scurgă timpul,
Să pot iubi de-a lungul şi de-a latul,
Să nu mai ştiu când trece anotimpul
Ori se scufundă-n amintire satul.
Să fiu aşa cum tot mai crede mama
Plecat printre străini să-mi caut un rost,
Atent să fiu, de toate să ţin seama,
să nu-i port grija când intră iar în post.
Iar de voi fi un om cu multă carte,
Să nu îmi uit casuţa, cimitirul
Că viaţa nu e lungă, ne desparte,
Să vin de câte ori mă trage firul.
Să-i pun şi ei la cruce-o lumânare,
Să văd de nu cumva ploaia ori vântul
O mai crăpat vreo ţiglă la fânare,
Ori o stricat când s-a mişcat pământul.
De nu adaug, să întreţin ce este,
Să nu se şteargă urmele ca praful,
Urmaşilor să dau şi lor de veste
Când o să-mi scriu de iure epitaful.
-->
Comentarii