Când mi s-a oferit o coroană, am refuzat,
Nevrând să fiu de libertatea sinelui acuzat...
Iar, în deşertul obişnuinţelor, izvorul de raţiune
Să-mi ţâşnească din propria gândire şi-acţiune.
Am dezlegat de la cheu toate corăbiile:
Ale mele sunt de-acum toate întinderile,
Toate azimuturile către eden sau infern...
Iar eu îmi voi fi singurul fidel subaltern.
Mă leg de orice pană ce-n zbor mă animă,
În noi fluturări de aripi, zămislite-n inimă;
Mai cred că sunt ocazii de libertate deplină
Când viaţa-ţi iese-n cale cu-o ciutură plină.
Sufletul meu este şi va rămâne o veşnică revoltă
Ce nu va accepta nicicând vreo emfatică escortă;
Gândurile şi reprezentările nu-mi pot fi cenzurate
În ungherul meu de încercări şi de patimi asumate.
Chiar dacă numai o sută optzeci mai... are
Libertatea mea măsurată-n centimetri, ca atare,
Sunt gata să lupt oriunde, oricât şi oricând
Pentru independenţa-i prestabilită, până când
Redând libertatea frunzelor în clipa de toamnă,
Doar libertatea unei clipe rătăcite mă condamnă
Punându-mi libertatea supremă pe o sfântă cruce
Bine fasonată şi-mplântată la suprema răscruce.
Trăim într-o lume cu zăbrele care desparte
Libertatea asumată de constrânsa libertate;
Libertatea de gândire, de exprimare şi de circumstanţă
De libertatea supremă de dincolo de-a vieţii substanţă.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 3O ianuarie)
-->
Comentarii
Mulţumesc, AURELIA! O zi împlinită!