Motto:
„Există două feluri de a răspândi lumina:
să fii lumânare sau să fii oglinda care o reflectă.”
Citat clasic de Edith Wharton
Te priveşti dintr-o oglindă, având vis-à-vis altă oglindă;
Prin faţa ta, o infinitate de chipuri, firesc, se perindă.
Probabil, îţi place pe cine vezi, dar nu-s motive de laudă
Chiar dacă niciunul dintre ele nu te ceartă. Nici nu te-aplaudă.
Încerci un experiment pe care, de altfel, l-ai mai făcut de-atâtea ori
Fără a-i acorda, cotidian, o importanţă specială, apriori.
Privind în ochii celor din jurul tău te-ncinge-o îngrijorare;
Te întrebi de ce lumina ochilor tăi nu se reflectă la fel în fiecare?
Prin unii, poţi vedea profunzimile dincolo de-a inimii coroană,
Prin alţii, nişte actori, mai mult sau mai puţin, ascunşi după persoană.
Unii par o fereastră spre infinit cu geamul cicatricizat
Prin care nu vezi aproape nimic, de parc-ai fi anatemizat.
Sunt oameni cărora nu le întâlneşti privirea, orice-ai face
Ca şi cum ochiul lor de suflet şi de trup s-ar desface.
Unii îţi oferă întâlniri pe care de mult timp ţi le doreşti
Întinzându-ţi o oglindă în care ţi-e drag să priveşti.
Cheia acestui exerciţiu, un adevăr simplu şi rafinat:
Ochii sunt oglinda care reflectă tot ce pare a fi ascuns;
Dacă vrei să afli cine eşti, de fapt, cu adevărat,
Învaţă să priveşti natural prin ea şi va fi de-ajuns.
Timişoara, 2O16, 27 octombrie
-->
Comentarii