Prea flămând mânca de la gunoaie,
nu se temea,
pentru el foamea era un fel de salubrizare
a vieţii de îngrădiri.
Fără remuşcări se izola de oameni,
se însoţea cu cei asemenea lui
şi nu-şi mai amintea de zilele bune,
în fapt şi-a uitat vârsta şi numele.
Nu vroia nici o dependeţă,
niciun adăpost sau ajutor,
doar acea libertate de ins al oraşului
care nu iubeşte viaţa.
-->
Comentarii