Unde nu există poezie
seacă cerneala-n călimară,
inimile-s lipsite de simţire.
Oamenii ursuzi şi trişti
se rătăcesc de cuvinte,
muţenia urcă-n memorie
mai multă decât încape.
De-aceea ruperea vorbelor
e grea şi pentru rugăciune,
logica schioapătă,se loveşte de lut
ca de un scut de tăcere.
Nesiguranţa inundă aşteptarea
şi totul devine stânjenitor.
Până şi orizontul e înceţoşat
ochiul vede numai senzaţii
tari şi primare,
iar toţi cei care scriu
vor să rupă zăgazuri,
cititorii să simtă bucuria
cum descreţeşte frunţi.
-->
Comentarii