Am dăruit stihului meu
veşmânt de-argint şi ode.
Iartă-mă, tu, care ştii
a ierta!
Nădejdea e-n linia zborului tău,
cuvânt pământesc,
desprins ca un fulg
din comoara mea de gânduri.
*
Cum aş putea să trec nepăsător
pe lângă explozia ta de lumină,
venită din stră
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!