N-ai cumva un loc de taină
Unde să-mi aşez iubirea?
Este unica-mi comoară
Ce-ţi aduce fericirea!
Ştii cumva un loc anume
Unde pacea să-şi găsească,
Şi-unde masa, somnul, toate,
Să înceapă să-i tihnească?
N-ai cumva, un loc la tine,
Vreo firidă luminoasă
S-o primeşti la adăpost
De lumea prea arţăgoasă?
De-ai ascunde-o-n ochii tăi
Blânzi, adânci şi temători
S-ar simţi în largul ei.
I-ar da vieţii dragi culori!
De-ai păstra-o-n palma ta,
Mângâiere-o să devină,
Şi s-aşezi pe frunte-aş vrea,
Infinita ei, lumină!
-->
Comentarii
Multumesc dragii mei ca mi-ati citit umilele mele versuri! Multa sanatate si voie buna va doresc!
Ce bine ar fi să știm... Felicitări, Ioana!
Am un loc de taina anume
Si-am sa-ti gazduiesc iubirea
Ca sa o ascund de brume
Si sa ii inalt zidirea.
Semn de lectura cu mare drag.
Firida de care vorbesti in versurile tale ,o gasesti in locul sfant al fiecarui trup .Multi nu stiu si inca nu o gasesc oricat de mult ar cauta-o .Ea aceasta lumina asteapta sa fie descoperita si de a primi bucuroasa iubirea care isi va gasi linistea .Versurile sunt super ..Felicitari !!!!!!!!
Versuri, ce merg direct la inimă.Felicitări!
Minunate versuri