Cerul îşi arunca liniştea pe un petec de pământ
şi banca în acelaşi loc înconjurată de toamnă
cu ghinde căzute printre frunze foşnite de paşi
ca-ntr-o sală de teatru
şi ropote de aplauze
se ridicau din aerul umed de ochi
şi lumină era. Îşi pregătea şedinţa...
Ne aştepta întruparea în locul nostru de dor –
eu, sufletul şi tata.
16.10.2015, ora 10,33’

Comentarii
multumesc din suflet Emilia, o noapte binecuvantata, Marius
Sensibil mesaj... când rămân doar toamne şi bănci într-o surdă aşteptare.
multumesc mult Lenus, o zi frumoasa, Marius