lui M. Eminescu
Ceaţa
îmi împresoară ochii.
Îi închid – întunericuri adânci
mă cuprind şi un suflet lin
rupe tăcerea.
O lacrimă încet
sub pleoapă se-nghesoaie,
suspină-n gând sperând
la infinitul absolut
de care a fost atât de-aproape
într-un vis de noapte
senin - în al aştrilor joc
de iubire privind din efemer
spre al cerescului
Luceafăr etern.
iulie 1996
-->
Comentarii
multumesc din suflet Emilia, o zi frumoasa, Marius
Admiraţie!