O stea s-a înălţat spre culmi;
Acum luceafăr este printre stele,
Dar pe sub tei şi printre ulmi
Se-aud doar cântece de iele.
Pe dealuri buciumul îşi cheamă
Cu jale-apusul menestrel,
El, printre nori ce se destramă,
Îşi cântă doina singurel.
Codrul îşi leagănă coroana
Plecându-şi crengile în vânt,
El caută şi-acum morgana
Privind ades către pământ.
Scrisori a încetat a scrie
Către a inimii crăiasă,
Din frageda-i călătorie
Rămas-a drumul către casă.
Şi din prea lunga-i pribegie
Ce-l poartă printre stelele arzând
Îşi deapană nocturna elegie
Prin constelaţii neştiute rătăcind.
Doar plopii cei de timp uitaţi
Pe unde-adesea a trecut,
Deşi au fost mult încercaţi
Ei sigur l-au recunoscut.
O stea spre cer s-a înălţat
În veci purtându-şi nemurirea,
Pe-acest pământ s-a framântat
Plinindu-şi cu osârg menirea.
-->
Comentarii