Lumea ...
Zdrenturi de vânt, ne numără anii,
lipsiţi de cuvinte,
ne scriem ca semn,
din frunze croiţi, au grijă castanii,
de căderea din fruct,
de însemnarea din lemn.
Trăim într-o lume,
fără scop, fără nimb,
împletind câte-o taină, în haos suprem,
necunoaşterea vieţii, e vândută
la schimb,
speranţe, regrete sunt toate
consemn.
Trăim o problemă, cu valoare
izbândă,
în vis noi ne pierdem, mă pierd,
şi iubesc,
anotimp am vecinii,
dar stau toţi la pândă,
sunt acasă şi dorm,
sunt plecat, cât lipsesc ?
Mi-este viaţa, în dungi, numai alb, numai negru,
un rol care-i dulce, când este
chiar acru,
călcăm pe cărări, urâţi şi iubiţi,
ideal sau masacru,
părăsiţi, sau sortiţi.
-->
Comentarii