lumea mea
eu am trăit dincolo de viață
toate dramele mele se petreceau în suflet
nu mă interesa ce-i afară
în mine se zbăteau idolii
în mine se topea soarele
în mine veneau toate nopțile de vară
senine cu lună și cu stele
sau toate iernile cu viscole
care-mi aduceau basmele
lângă sobă și le desțeleneam înțelesurile
în mine-mi îngropam iubirile
am zidit în mine prima fată
care m-a mângâiat și mi-a spus
prima dată te iubesc
gropile părinților le-am săpat în mine
aici îi păstrez vii așa cum îi știu numai eu
nu mă interesează alte lumi
lumea mea e cea mai frumoasă
lumea mea e o grădină cu flori
lumea mea e speranță și vis
câteodată e tulbure și rea lumea mea
mlaștini cu șerpi apocaliptici
pe care-i visez noaptea
lumea mea e zborul spre stele
câteodată îmi cresc aripi din mâini
și zbor pe deasupra văilor și munților
altădată mă îngrop în mine și mor
sufăr și jubilez numai în mine
dragoste e lumea mea și iubire
dar și ură și furie când nedreptatea
umblă pe lângă mine
eu am tot universul în mine
acolo se fabrică contorsionată
lumea mea.
joi, 11 aprilie 2013
-->
Comentarii
Toată admiraţia pentru acest poem minunat