Se pleacă,
se zboară,
se lumină în plin de zi.
Mă (a)prind cu picioarele înfipte în huma de frunze născute
din zăpada topită. Lumina cere îngenunchere cu braţe ridicate
în privire de cer si dor de tăcere sunt ochii-n pământ de umbre,
de ce a fost,
de ce este,
de Nimic si Totul
e în pasul de cuvinte. Se lasă seara. Înfloresc felinare la bancă, tată.
Şoapte se zăvoresc înlăuntru. Mă curg, mă curge, mă inund de ploaia
ce cade în mine. În afară e soare, pe partea cealaltă de lume...
07.02.2016 ora 15,15’
-->
Comentarii