A înghiţit ţărmul. Marea era prinsă
între valuri rupte printre pietre înălţate
spre soare. Şi tu erai acolo tată. În
albastru cuprins de cerul care tivea
treptele în lumină. Suntem un tot-
tu, eu şi sufletul. Şoptesc : „Să nu uiţi tată…”
05.09.2014, ora 15,59’

Comentarii
multumesc mult si din suflet tuturor, o zi asa cum o doriti, Marius
Felicitări!
Divine versuri!