Lumina
(GV)
Încă măsor lumina, zvâcnind în dor făclii
speranţă mi-este în iarba şi-n ceruri
o aripă,
pe obrazul efemer, pe pântecul stihii,
şi în urma încrustată,
de timpul, dintr-o clipă.
Mi-ascund la sân prădalnic,
în setea mea cu norii,
şi frumuseţea ta, o ascund
ca bunăoară,
când îţi măsor lumina,
în dorul cel năvalnic,
să spui ce ai de spus, ceva ...
să nu mă doară ?
Lumina ta iubito, îmi este rugăciune,
descătuşata-ţi sevă,
îmi este infinit,
eşti toamna mea de galben,
în galben de gutui,
albastrul de senin,
cu gust ... de amărui.
Alunecăm în timp,
aşa pe împăcate,
să pot să-mi duc o cruce în lumile
confuze,
nădejdea mi-e în tine,
poate şi în păcate,
în toamna vieţii mele,
în ceruri, doruri ... frunze.
-->
Comentarii