E un pic de răcoare, bine că nu bate vântul, că-mi stingea lumânarea! Și am de dus lumină și doamnei Bunescu, că ea nu poate merge:
- E îmbulzeală, mamă, acolo, nu pot să merg, mă dau jos ăia! Parcă a-înnebunit lumea, zău așa... - și termina bombănind în barbă, ea știe ce.
Prin întuneric se văd luminițele lumânărilor, ici, colo, așa de frumos!
Deși e trecut de miezul nopții la majoritatea ferestrelor de bloc e lumină, se văd oameni zâmbind, râzând... Uite, aici, la parter stau deja toți la masă, cu tatăl în capul mesei.
- Of, numai eu, Doamne, n-am tată și sărbătoresc doar cu mama! Iar ea, parcă văd: o găsesc moțăind, cu masa pusă, obosită după toate pregătirile de Paște. De ce, Doamne, n-am și eu parte de un tată, oricât de urât, oricât de simplu, doar să ne iubească și să fie lângă noi? - îmi spuneam în gând.
Ajung îngândurat în dreptul unui bloc de unde se aud strigăte și țăndări de ceva spart. Din scară țâșnește o femeie cu șorț și mânecuțe scurte, în papuci iar în urma ei apare un nene beat strigând vorbe urâte. Ocolesc blocul, să nu-l provoc pe bețiv și, cu milă în suflet pentru biata femeie, merg mai departe.
Cineva strigă după mine:
- Băiețel, dă-mi și mie lumină, că uite, mi s-a stins lumânarea chiar aproape de casă!
I-am dat, azi toți oamenii ar trebui să fim fericiți și curați în suflete. Dar eu nu mă simt așa: biata femeie, oare ce păcate are de tras? Auzi, în noaptea de Înviere...
De-odată mă opresc și-mi străfulgeră prin minte ca un răspuns venit de sus:
- Dacă era tatăl meu, dacă eu veneam pe lume în acea familie? O, nu... Domnul a ales pentru mine calea cu răul cel mai mic! Sunt atâția oameni mult mai nefericiți ca noi! Iartă-mă, Doamne, că am dorit mai mult decât mi-ai dăruit! Așa sunt unii, ca mine, nu știu ce bogați sunt până nu văd sărăcia altuia.
Am ajuns fericit acasă, mama moțăia îmbrăcată frumos, masa era frumos aranjată și... pe noi nu ne fugărea nimeni! Cu emoție în suflet m-am dus și am pupat-o și i-am povestit ce-am văzut pe drumul către casă. Am chemat vecina, așa noapte cum era, i-am dat lumină și ne-am așezat cu toți la masă, de parcă eram toți o familie!
Da, avem neamuri dar sunt departe... Și vecina are copii, dar sunt plecați prin lume.
Am rămas noi, cei puși de Domnul să fim alături, să ținem loc de familia după care fiecare tânjește...
Am ciocnit ouă și ne-am urat, așa cum se face de Paște:
- Hristos a înviat!
- Adevărat a-nviat! La mulți ani și sărbători cu bine!
Imagine preluată de pe net.
-->
Comentarii
Dragă Elena, acuma am văzut numai că mi-ai comentat și încă atât de frumos...
Mulțumesc mult dragă prietenă, o primăvară fericită să ai!
Cu ochii mintii am vazut toata scena. Foarte frumos ai relatat totul. Am lecturat cu mare drag.
Sarbatori fericite si luminate!
Plăcerea cu care ai citit o simt ca pe un premiu dragă Nicoleta!
Mulțumesc mult!
Am citit cu multă plăcere!
Mulțumesc Maria, mereu sensibilă, mă bucur că ți-a plăcut!
Semn de placuta lectura si apreciere!
Ce imagini frumoase!
Vă mulțumesc domnule Munteanu! Mulțumesc și pentru selectarea pentru revistă.
Sunt tare bucuros că vă place!
Cu respect...
povestire selecţionată pentru taifas2017-4
-
1
-
2
de 2 Următor →