Mă deșir

Mă deșir


Mă deșir ca năframă în dorul de ține,
pe țărmul de vis, când o iarnă petrece,
mi-e cerul albastru cu surâsul de bine,
când timpul se închină, dar valul e rece .

Mă deșir într-un cântec,nerostit, parcă-i mut,
ca țipăt la maluri ce-ți îmbracă privirea,
între o voce a ta, și un timp ce-i mai slut,
un cer fără tine, își plânge uimirea.

Mă deșir ca năframă în a nopții șuvoi,
sub visul statornic ce mă duce în larg,
când lumina se stinge, vom rămâne doar noi,
un petic de cer, agățat în catarg .

Mă deșir ca năframă, în dorul de tine,
mă deșir, sunt poteca sub pasul ușor,
un dor tu îmi ești și surâsul de bine,
nu sunt urmă rămasă și nici trecător.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->