Gem pădurile de dor,
Când frunzișu-n zarafir,
Pleacă-n foșnet, plutitor,
Peste sol ca musafir.
Și mă-ntreb de ce mă dor
Toți ciulinii smulși de vânt,
Ierburi, volbure, mohor,
Suspinând peste pământ.
Și mă doare-n orice an,
Când o toamnă în rugini,
Mă stropește inuman
Cu ploi dese și stropi fini.
Iau clepsidra ce s-a spart
Și-a pierdut nisipul lent,
Și de timpuri mă despart
Într-un hohot opulent.
Mă frământ de ce mă dor
Toate toamnele când mor?
Comentarii
Mulțumesc, Lenuș.
Onorată de trecere, domnule Vladimir!
Mă frământ de ce mă dor
Toate toamnele când mor?

----------------------------------------
toate toamnele ne dor
căci așa-i făcut să fie -
o schimbare de decor
căci moartea... nu-i poezie...
AURORA !