Noaptea are mânecile lungi,
pline cu aer şi întuneric
de la gri închis la negru beznă.
Aşa se scufundă mâinile-n adânc
şi ies prin ceaţă în zi,
mângâi cu palmele câte un copil
ca să-mi meargă bine.
Noaptea a plecat odată cu somnul
fără mâneci şi fără mâini
doar cu câteva păreri de rău
pentru trecerea peste lume.
Cu picioarele înainte face paşi
de se minunau toţi că n-a murit nimeni.
Putea să umble aşa sărind zilele
fără să fie oprită de nimeni
doar câteodată
te face să-ţi bagi degetele-n ochi
de haină ce este.
Noaptea îşi suflecă mânecile
şi nu se vede nicio mână
dar îmi închipui mâna mea dreaptă
cum te mângâie-n somn.
-->
Comentarii