mă gândesc la felul
de a fi un alt fel -
la mansarda minții mele
furtuna trece printr-o
„accidentală” gaură
căci vrea
oare ce vrea ?
hai sictir !
îi spun furtunii -
îmi beau
cafeaua de dimineată
și nu vreau să fiu deranjat
de „impertinența” ta...
mâ încearcă gândul
de a fi alt gând -
strâng
un pumn de metafore
și acopăr cu ele
„accidentala” gaură...
pe „câmpie” apare soarele
cu toate că furtuna
continuă
să-și facă mendrele
„deasupra” minții mele
căci vrea
oare ce vrea ?
nu știu de fel
ce vrea furtuna -
continui să îmi beau
cafeaua de dimineață
compunând noi poeme
și sfidând „existența”
„impertinentei” furtuni...
Vladimir Nichita / Australia.
08/05/2019
-->
Comentarii
de mult nu m-ai vizitat
ceva deci s-a „ntâmplat” -
dar când vizita-i pe rol
nu tu apreciere... lol...
dar te iert... sunt ocupat
Dorinel e-n al meu pat -
a înotat trei luni de zile
și nu prea se simte bine...
să înoți în plin Ocean
nu e ce-a avut tn plan -
dar cu ambiție-a reușit
și-acum îi sunt iubit...
cu frectii... de ale mele
are viață de cinci stele -
cică nu mai vrea Plătică
și-l dorește pe Vlădică-
am metafore ce-i spun
că știu cum să fac
bum... bum -
acum Dorinel e-a mea
deci te rog uită de ea !
PLĂTICUȚĂ !
nu știu ce s-a întâmplat
dar comentariul tău
s-a evaporat...
Cred că l-am șters eu din greșeală...
Scuze, Plăticuță !
te provoc
căci mult îmi place
versuri să compun -
de n-o fac, stau ca pe ace
și n-am liniște oricum...
cu tine treaba e bună
știu că nu mă plictisesc -
ești specială ca făptură
și-am cu cine să vorbesc...
dacă tot înoți, Dorina
și-n Ocean, poți să plutești -
în trei luni ajungi la mine
și-mi arăți căt mă iubești...
după multă giugiuleală
revenirea ți-i pe rol -
letargia ta nasolă
va dispare brusc... parol !
OK, DORINEL ?
Tot mă provici și eu... nimic!
Conserv în rafturi obosite
Și rima ce-ar zbura din plic,
Și versurile părăsite.
Nu înțeleg nici eu de ce,
Căci dacă-aș știi, ți-aș explica
Prin argumente epice,
Așa cum o făceam cândva.
O fi oare înotul vinovat?
Nu știu, plutesc pe unde scurte...
De vreo trei luni nimic nu am creat!
Parcă-s cățelul alungat din curte.
Din letarghia asta cam bizară
Aș vrea să evadez, dar nu știu cum.
Poate-oi reuși până la vară
Să-mi revin.Promit acum.
respect și prietenie
pentr-un om de omenie -
un om, ce-i deosebit
și poet... foarte-ndrăgit...
Mulțumesc pentru apreciere...MIHAI !
furtuna din mansarda mea
o să mă cam cert cu ea -
știu... te vrea pe tine, Dorinel
iar eu nu pot s-accept de fel...
e o situație foarte dificilă
furtuna-i șmecheră și-agilă -
deci atenție totală
cu mine n-ai viață nasoală...
în mansardă scrim „poeme”
împreună pe-orce teme -
ne pupăm și gâdilăm
și furtunnii... șuturi dăm...
eu-s poet... nu sunt furtună
și-am în trup multă căldură -
ce total îți aparține
cănd dorești clipe Divine...
DORINEL, iubițel !
Furtuna din mansarda ta
Mereu, mereu tot vrea ceva.
Alimentează-i cu iubire... cuta
Și strânge-i, în rime, seva.