Cuvinte silabisesc pe degete,
ies întotdeauna una în plus ori în minus
până se armonizează.
Se simte cum alunecă sunetele,
se lovesc în colţuri şi se rotunjesc greu
ca pietrele tari
dar uneori şi ele cântă frumos.
S-a prins de mine o patimă,
dar nu ştiu ce caută
încerc să mă fac înţelegător,
să rup din mine gândul, visarea
care mă aşază la masa de la fereastră
unde şi sfinţii repetă psalmii.
Nu se vede nimic pe geam,
mă înserez în vorbe
de parcă n-ar zbura-n uitare
şi scrisul îşi face loc prin hârtii
ca un copil flămând.
care se gândeşte să plece de la joacă.
-->
Comentarii