În odaia noastră mică frigul a pătruns,
La pieptul tău adesea m-am ascuns.
Fâșii de ceață gonesc o rază de Soare,
Un vuiet prelung vine din depărtare.
Toamna cântă trist pe multe game,
Amintirile toate vor iar să mă cheme.
În odaia noastră mică focul încet arde,
Pe la geamurile casei ploaia rece cade.
Ascultam un cântec vechi la chitară,
Vuia vântul în alte game într-o seară.
Întunecată noapte, tu adesea glumeai,
Mă strângeai la piet, fericit atunci erai.
În odaia noastră mică citea într-o noapte,
Ceasul parcă era viu, și acum încet bate.
Noaptea respira peste străzile pustii,
Lîngă foc adesea citeam amândoi poezii,
Este un frig liniștit, cad încet frunzele,
Toamna îmi amesteca în suflet amintirile.
În odaia noastră mică priveam pe cer o stea,
Tu îmi legănai somnul, noaptea ne iubea.
Spuneai:" Draga mea privește, ninge!"
Focul ardea, frigul toamnei nu ne putea atinge.
Firele de ploaie și fulgii de zăpadă alergau,
În odaia noastră mică amintirile se ascundeau.
-->
Comentarii