Mărțișor
De când eram elev,
Auzisem din bătrâni:
Ca simbol al primăverii,
Un mărțișor să îți leg
La mână sau să-l pun în piept.
Era în mintea mea naivă
Ceva nedefinit, nu știu.
Un sentiment mă încerca;
În gură îmi curgea salivă
Și-o mestecam ca apa-n pivă.
Două fire-am împletit.
Pentru dragostea ce-ți port;
Ți-am legat și un bănuț –
Simbol vechi al sănătății,
Norocului, frumuseții...
Ce-o fi fost în mintea ta,
Când în piept mi-ardea un dor,
De-ai putut cu nonșalanță
Să refuzi un mărțișor ?
Urât gest!
... Dar l-am dat și eu la alta.
*
Nu vreau răspuns; nu vreau nimic.
Eram elev și... eram mic.
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii