Mă duc la farmacie să iau niște Ambroxol, abureala asta de după trei zile de ploi neîncetate ( parcă suntem în jungla tropicală) îmi creează probleme de respirație.
Cum șed eu, cuminte, la rând, în fața mea un amic, cam la optzeci de ani, o intersectează pe farmacistă:
− S-a rupt și ultimul...
− Poftim?
− Of! Mai aveam un ciot, s-a rupt și ăla...
După o ezitare de s-auzeau până la mine cum se învârt rotițele în căpșorul domniței, fata își ia inima-n dinți:
− ... și cu ce vă putem ajuta?
− Păi nu voi ați înebunit lumea cu reclamele? Flixoflent dintr-ăla, să lipesc dihania, că era s-onghit.
− Aaaaa! Păi de ce nu spuneți așa... avem Corega, Fixodent și Dentipur, pe care o doriți?
Venerabilul ronțăie informația și emite:
− Tu de care folosești? Am încredere, că ai ochi luminoși.
Farmacistei i se moaie genunchii dar dă-n privirea mea. O îndemn nonverbal să-și țină inima acasă și, cu acest sprijin nesperat, întinde o mână și ia, la plesneală:
− Cel mai bun, nu intră mâncarea sub gingii și rezistă toată ziua...
− Bunnnn! ... și, drăguță. mai vreau și-un set de prezervative XXL.
Aici am simțit că mi se moaie mie genunchii. Privirea fătucei mă reperează în handicap și are un surâs fin:
− Desigur, Domnule! Imediat, Domnule!
Amicul le examinează îndeaproape:
− Da, da! Astea-s! Excelente! Pui proteza, o picătură de pastă de dinți, oleacă de apă, și-o freci. Iese de nouă...
Și-apoi le arunc peste gard, la Ion, de să crape de ciudă nevastă-sa.
***
-->
Comentarii