Mă simt
(GV)
Mă simt cuvânt şi poate însemn o viaţă,
un dor mă simt venit de nicăieri,
îmi pare azi , am fost o dimineaţă,
vreau să mă simt o zare, adieri.
Mă simt suspin şi aer, dar şi vreme,
o lacrimă de ceruri pe cărbune,
un adevăr rostit ce nu se teme,
mi-e teamă doar, iubito, vom apune.
Mă simt destin, nu faimă sau cărare,
am ochi de iarnă, trupul miruit,
o lacrimă în apa ta din zare,
pe mâna ta sărutul pironit.
Mă simt o doină-n anotimp de vară,
un timp ce înmugureşte cruci,
ce ninge încet spre tine primăvară
şi creşte-n verde, cuib zidit de cuci.
-->
Comentarii