Mă simt precum e Momus...

[Florin Alex Petrache]

E noaptea-n care pârâie copacii,
Nu ştiu de-i vis sau chiar aievea este;
Petalele, îşi scutură toţi macii...
Mă simt precum e Momus în poveste
**
Aşa de singur eu mă simt acum,
Şi mă întreb: "pe unde-I Dumnezeu?",
(Sincer îmi e indiferent, oricum)
În viaţa mea L-am ignorat mereu!
**
O clipă vreau... de mângâiere surdă,
Un ajutor, măcar, dacă îmi daţi!
Neliniştea, din nou, prin mine zburdă,
De parcă-i o armată de soldaţi...
**
O lacrimă mi s-a prelins pe faţă
De dincolo de timp şi amintire;
Aşa a fost destinul meu în viaţă,
Să dau făr' să mai cer, în schimb, iubire!

[Muntean Ioan blog]

Frumos poem

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]