Nichita... iubesc strigătul tău !
mă strigă din caleașca vremii
cu cai ce galopează, semănând -
metafore, născând poeme
ce sunt pământ, pentru pământ...
mă fluieră cu buzele-i rotite
în cerc da perfecțiune literară -
Nichita... are vorbe prgătite
ce ies din casa morții în afară...
e Înger de pasiune și virtute
cum numai Dumnezeu... îl știe -
e dans din lumi necunoscute
pe-un ring de făină poezie...
mă strigă din caleașca vremii
cu gest de-alunecare neoprită -
cascadă-a cărei apă-așterne
eternitatea-i... mult slăvită...
mă scald în apa-i de răcoare
pe care-o vreau ca împrumut -
Nichita, ești a mea chemare
ce-mi spune astăzi, cine sunt...
Vladimir Nichita / Australia.
19/04/2019
-->
Comentarii
Nichita Stănescu mă strigă
mă vrea alături de el -
sunt măndru să fiu invitatul
poetului... celui mai cel...
nu am intenție să mor
dar încerc un fel de comunicare -
Nichita Stănescu mă strigă
metaforic... se pare...
Mulțumesc pentru apreciere... drag prieten, Mihai Ștefan Arsene !
Mulțumesc Dorinel, pentru apreciere și filmuleț (comentariu)...!!
așa-s poeții cu nume de Nichita
așa sunt eu câteodată -
îmi scap privirea printre rânduri
către femeia mult visată...
chiar de-i o chestie „accidentală”
nu-ncerc să-mi caut scuze inutile -
femeia are forme ce îmi scoală
o funcție ce o țin ascunsă bine...
ca poet
încerc prin darnice cuvinte
ca să ofer
femeii ce e necesar -
sunt un Nichita
deci
Dorina... ia aminte
că discuți cu-n vizionar...
Love you, Dorinel !
