Aici suntem noi doi şi timpul,
poate şi alţii
care ne umplu cu indifereţă
ca şi viaţa noastră
plină de întâmplări,
ca şi sângele nostru
în tremurul din anticamerele inimii.
La ferestre fluturi şi păsări fac jocul
din ochii îmbătaţi de albastru.
Mă supun
ca un soldat
la fiecare ordin dat
de instaţele înalte ale universului
de care nu pot să mă rup.
Aparent noi doi
trăiam liberi între aceste ziduri
în care porţile se deschid rar,
mâinile tale întinse spre mine
le pot atinge
ori de câte ori prind iubirea
şi o dizolvă într-un vas din acelaşi lut
din care mai şi beau.
-->
Comentarii