Nu credeam că iubirea
e aceea ce plânge!
peste rănile-mi oarbe
dezgolite de vânt,
prin măceșuri de viscol
însetat ca un sânge,
mă vindeai pe-o uitare
unui bulb de pământ.
Nu credeam că iubirea
e frumosul ce doare!
șei de toamne strivind
pe sub nori de cocori,
dor tăiat de pelin
curs în vin de topoare,
mă vindeai pe-o uitare
unui scrum ars de zori.
Nu credeam că iubirea
se preschimbă în rană!
limbi de foc răsucind
pe sub piei de urlări,
un răgaz prins în scripet
atârnând roua-n geană,
mă vindeai pe-o uitare
unui ger nins cu flori.
Autor Doina Bezea
-->
Comentarii
Nu credeam că iubirea
e aceea ce plânge!
.................
Nu credeam că iubirea
e frumosul ce doare!
...............
Nu credeam că iubirea
se preschimbă în rană!
.....
Iubirea e sinceră,
trădarea este cea care te face să plângi,
să suferi din cauza rănii
care o face pe inima omului.