Mă zgâlţâie în draci pendula.
Să-mi poarte cine-o vrea căciula,
Căci nu mai pot să ţin măsura;
M-or duce mâine cu trăsura...
Deageaba tot mă-ncearc-o toană,
Iubirii să-i deschid o rană;
Mi-e trupul arc în agonie,
Iar vise am în... insomnie!
Ce viaţă, cum s-a scurs de iute!
Străin mi-e chipul, plin de cute,
Şi am o poftă de dulceaţă,
Dar nu mai văd, că am albeaţă...
Mă trage un copil de mână
Şi mama parcă mă îngână...
Ce câmp frumos, plin de verdeaţă!
Şi busuioc sus la podeaţă...
Şi cânt de leagăn mama cântă,
Cu ochi-n lacrimi la o sfântă;
Să-i ceară pentru fiu iertare
Şi de la popă... dezlegare.
-->
Comentarii
Versuri care impresionează. Felicitări!
O reuşită ironie,amară.Felicitări!
FRUMOS...FELICITARI !!!
Frumos