Iată că soarta a făcut ca la Romexpo, unde expuneam produsele firmei noastre să admirăm aici, un nou model de mașină produs pentru export. Era prin anii '99.
Greutățile financiare pe care le întâmpinam continuu, făcuseră să nu am decât o singură mășină cu care să mă deplasez pentru toate livrările, și aceea neâncăpătoare.
După Oltcit, urmaseră două dacii break 1300, prima cu bucluc, pentru că trebuise să o vând în pierdere rapid. Acum, pusesem ochii pe o mașină modernă tip furgonetă. Fusese expusă afară, în Parcul de mașini al salonului auto expozițional. Prețul acesteia era acceptabil pentru o mașină nouă . Avansasem firmei din Moldova patru mii de dolari, echivalenți atunci cu 4000 de euro,un avans important, așteptând venirea mașinii.
Banii fuseseră munciți, economisiți cu multă sudoare. La data încheierii contractului, oamenii aceia care nu puteau fi numiți moldoveni, cum se va vedea ulterior, mă asiguraseră că în trei, maximum patru luni mașina va ajunge în România. Dar lunile au trecut și nimic bun nu se petrecea. Încercasem să mă deplasez la sediul firmei, dar nu mai găsisem pe nimeni.. .
-Să nu uitați că există Dumnezeu acolo Sus! Ce ați făcut voi acum cu banii mei, cu munca mea și colaboratorilor mei, nu va trece neobservat! Nu o să vă puteți bucura mult timp de banii pe care nu doriți să mi-i mai înapoiați acum,și nici mașina să mi-o aduceți! O să vă rugați curând amarnic să îmi înapoiați banii! Veți avea grele probleme cu Sf. Mina!
Știam eu ce știam, pentru că începusem să mă rog Sfântului Mare Mucenic Mina și Maicii Domnului. Mă dusesem la Biserica Sf. Mina, la moaștele acestuia, și citeam zilnic acatistul lui și Paraclisul Maicii Domnului, de mare ajutor la caz de nevoie.
Eram la sediul firmei împreună cu șoferul, la începutul lunii noiembrie' 99. Se apropia ziua de 11 a Sfântului Mina. Era pe la orele cinci după masă. Brusc, mobilul a sunat. La capătul firului era o voce sfârșită, îngrozită de bărbat. M-a rugat insistent să vină imediat să mă vadă:
-Dați-ne adresa sediului Dumneavoastră. Suntem în provincie, dar ajungem în câteva ore. Trebuie neapărat să vă vedem. Suntem reprezentanțîi firmei din Moldova.
Se făcuse noapte. Rămăsesem numai noi doi, eu și șoferul în așteptare, pe la orele opt.
La un moment dat s-a auzit sunetul soneriei, iar șoferul le-a deschis. Pe ușă au intrat doi oameni de nerecunoscut. Figura le arăta descompusă, îngrozită , ca și cum văzuseră moartea cu ochii, sau un cataclism se abătuse brusc asupra vieții lor. S-au apropiat cu greutate de biroul meu din camera mare. M-au rugat să le dau un pahar cu apă. Le-am adus.
Au băut cu sete. Apoi, a început să vorbească primul asociat, cel din stânga mea. Era mărunțel, îndesat. Celălalt făcea cumva notă discordantă cu el. Era înalt și slab.
-Vă amintiți …ne-ați avansat patru mii de dolari pentru o mașină nouă.. .
-Da, îmi amintesc foarte bine, am spus eu. Chiar prea bine. Nu cu plăcere…
-Ne-ați căutat apoi de mai multe ori.
-Da.
-Iar noi am dispărut cu bună știință. Ne-am folosit de banii Dumneavoastră…și nu numai de ei…și nu voiam să vi-i mai dăm înapoi!
Aici s-au oprit și m-au privit cu rușine amândoi în ochi. Celălalt făcuse fee-fee tot timpul .
Au repetat apoi în cor :
- Nu doream să vi-i dăm înapoi niciodată!…Dar evenimentele îngrozitoare ulterioare care s-au petrecut cu noi, ne aminteau mereu de Dumneavoastră.
-Cum așa ?
-Nu putem să v spunem. La fiecare eveniment grav ce se petrecea, și ele se succedau cu repeziciune eram avertizați înfricoșător de Cineva … pentru ceea ce făcusem cu Dumneavoastră și trimiși urgent să vă dăm banii înapoi . Suna ca un ultimatum Ni se spunea răspicat că trebuie să venim imediat și să reparăm astfel greșeala !
… Viața noastră devenise un mare pericol. Afacerea noastră se ducea de râpă. Așa că am decis și am venit să vă înapoiem banii. Și a scos din servieta diplomat 4 teancuri de bani în bancnote verzi de 100 legate cu elastic și le-a pus pe masă. S-a uitat apoi luung în ochii mei și a continuat cu mare greutate .
Ni s-a spus … că trebuie … să ne cerem iertare de la Dumneavoastră pentru ceea ce am făcut. Ne iertați? M-am uitat cu milă la ei și le-am spus:
-Vă iert. Văd că regretați ce ați făcut și aceasta mă îndeamnă să vă iert. Și am dat să iau banii de pe masă banii oferiți. Dar, ei au continuat amândoi în cor:
-Nu, nu așa! Ni s-a spus că trebuie să vă cerem iertare de trei ori, iar Dumneavoastră, dacă doriți, tot de atâtea ori, să ne confirmați că ne-ați iertat.
M-am uitat și mai atent la ei, la privirea lor pierdută, înfricoșată. Atunci le-am mărturisit:
-Uitați care este problema ... Eu, și am subliniat grav acest cuvânt, v-am iertat. Dar încercați să vă gândiți la următorul lucru. Voi ați mai înșelat mai mult ca sigur și alți oameni, la fel, sau mai mult ca pe mine. Și ei, acei oameni au muncit cu sudoare pentru banii care vi i-au dat. De aceea mă simt dator să vă spun:
-Iertarea de la mine vine dublată de dorința de a înapoia și acestora banii! Altfel, puteți considera că nu veți mai fi iertați pe viitor. Promiteți că le veți înapoia și acestora banii?
Îi priveam deosebit de intens. Mina lor devenise și mai tristă, fața mai răvășită, după groaza celor petrecute, poate chiar în acea zi. Aceasta se accentuase acum ca expresie. Revedeau imaginar totul, cumplit ! Așa că au răspuns:
-Promitem că le vom înapoia și lor banii. Dumneavoastră sunteți primul.
-Bine, atunci vă mai iert de două ori.
S-au uitat fericiți la mine. A continuat apoi primul:
-Puteți să numărați banii. I-am luat, apoi i-am dat șoferului să îi numere.
- Șefu, sunt toți!
-Bine.
În zilele următoare m-am dus chiar de ziua Sfântului, de 11 noiembrie să îi mulțumesc pentru minunea înfăptuită. Totul se petrecea la Biserica cu hramul acestuia, din apropierea Pieței Unirii. O mare de oameni necăjiți erau așezați la coadă.
Minunile Sfântului au continuat cu mine. Imprudențe cu banii au existat în continuare, cu diverse repercusiuni. Mai multa rugăciune și prudență m-ar fi făcut să nu mai greșesc!
Bibliografie
- Mircea Florin Caracaș, "Drumul inimii către lumină", Capitolul 36 , ediția a II-a , Editura ePublishers , noiembrie 2017.
-->
Comentarii
Draga Domnule Ioan Muntean sunt coplesit de fiecare data de comentarile Dumneavoastra; Am reusit adineauri sa reintru pe site intrucat am pierdut unul din calculatoare acum cateva zile si acesta pe care il am de abia respira, fiind multireparat si cu memorie mica. Mari adevaruri in cele ce mi-ati comunicat . Cele doua imagini sunt cumulate in realitate . Totul devine bucurie cand iti dai seama cat ajutor primesti permanent de la Dumnezeu inclusiv prin sfinti. . Cu multumire