E secetă pe câmpuri (și în mine)
Că ploile lipsesc de multă vreme,
Iubiri târzii mereu vor să mă cheme
De parc-aș fi cu sânge iute-n vine.
De-acum încolo n-am de ce mă teme:
O magică putere mă va ține
Tot restul vieții fără de suspine,
Ferit voi fi de ură și blesteme.
În existență totul mi-a fost luptă,
Iar soarta m-a purtat în loc anume
Să nu mai simt că inima mi-e ruptă
Că Oameni am avut ca să mă-ndrume.
Ca lumea noastră să nu fie sumbră
Pământului nu i-am făcut doar umbră!
Ioan Friciu

Comentarii