Mamă, plâng toți ochii-n vie!
Haide, îmbracă-te în ie,
Ieși la poartă și m-așteaptă
Cum făceai și altă dată.
Părul tău grâu aurit
Lasă-l mamă despletit
Pân la brâu, pân la călcâie
Tata în palme să ți-l ție.
Plâng în cuiburi rândunele
Că-ai plecat și de la ele
Bun rămas nu ți-ai luat
Mamă, cât te-au așteptat!
Și de-atuncea stau tot mute
Glasul tău vor să-l asculte.
Uite, floarea dă în floare
Azi în zi de sărbătoare
Și răchita-i despuiată,
Tot pe tine te așteaptă;
Cum și eu măicuța mea
Să te-ntorci, o cât aș vrea!
Mamă, chipul tău iubit
În zambilă a înflorit.
La urechi ți-ai pus cercei
Din buchet de ghiocei,
Îți zvâcnesc din sân lalele
Și din buze gălbenele.
Floarea mea dulce de mai
Mi te-ai strecurat în rai
Să-nflorești, să îi alinți
Doar pe îngeri și pe sfinți,
Iar de mine, viorea,
Ai uitat că sunt a ta.
Mamă,
Rupe cămeșa de lut
Și dă-mi mâna să-ți sărut.
Mamă, îmbracă-te în ie
Cum îți șade bine ție,
Dumnezeu să te iubească
Râu de flori din tine nască!
Veronica Șerban
(07.03.2017)
( foto arhiva familiei)
-->
Comentarii
Una din cele mai de suflet poeziii citite în acest an de mine!