Mama e cânt de leagăn şi-adiere,
Mama e pentru pruncul ei un vis,
Mama e veşnic dulce mângâiere
Şi sufletul îi este paradis.
În mama e fărâmă de iubire,
Frântură de dureri şi adevăr,
În mama este zvon de mulţumire,
În mama este lacrimă şi dor.
E poartă dfântă, cerului deschisă,
Iubire şi lumină pe pământ,
La tâmplea albă-ades în cărţi descrisă,
Cu suflet mare şi cu chipul blând.
E vad de lacrimi şi de suferinţă,
Rugă şi-ngenunchere şi cuvânt,
Roua de pe bariş, de pe altiţă
Şi murmurul duios ascuns în crâng.
Mama-i pe veşnicie, Catedrala
Unde cu ochii-n lacrimi ne rugăm
Umili, pentru-a răscumpăra greşala...
Mama e goana după adevăr...
Cu ea ni-i somnul limpeziri de ape
Şi visul împlinire pe pământ,
De ea suntem mereu tot mai aproape,
Căci mama e cuvântul cel mai sfânt,
-->
Comentarii
Frumos poem dedicat mamei!