În chinuri grele m-a născut,
M-a alăptat și m-a crescut,
Condeiu-n mână mi l-a pus
La școală când m-am dus.
Iubire caldă cum mi-a dat,
Eu nicăieri n-am mai aflat,
Căci toate mamele ne sunt
Ca niște zâne pe pământ.
Trecut-au anii dar și-acum,
Sunt tot același - nu știu cum,
În fața ei sunt tot fecior
Și de povețe-ascultător.
Dar ea, o văd, a-ncărunțit,
Iar ochii ei abia mijit
Mai văd, se mișcă chinuit;
Ce nu aș da să văd c-a-ntinerit.
S-a stins discret cum a trăit,
Când se crăpa de răsărit,
Cu toți copiii căpătâi
Ca o prințesă, cea dintâi.
Din cer de unde te-odihnești,
Tu mamă să-mi mai spui povești
Atunci când îmi apari în vis
Blândă, în verde paradis.
-->
Comentarii
Mulțumesc mult, doamna Lungu! Dumnezeu să vă audă!
Mulțumesc din suflet, domnule Plătică! Să vă audă Dumnezeu!
Mulțumesc, domnule Nichita! Nu, fetița este nepoata mea, fiica surorii mele.
Dumnezeu să o ierte!
Despărțirea e foarte grea, cunosc aceste dureri.
Am dat like pentru măiestria dvs. de a scrie...
Prin aceste versuri am înțeles că purtați durere pe suflet...
Dumnezeu să o ierte.
Dumnezeu să o ierte pe mama dumneavoastră, știu căt vă
este de greu, drag prieten, Nelu Preda !
În poză desigur este fetița dumneavoastra, alături de mult
iubita ei bunicuță, nu-I așa ?
Nu,domnule Nichita, a fost atunci poate, o nefericită anticipare! În noaptea de 26 spre 27 Noiembrie, a.c. s-a stins și ieri am înhumat-o!
Poezie plină de sentiment sufletesc, Domnule Nelu Preda ! Și mama mea s-a stins în iulie 2006...
O visez zi și noapte, tare grea e despărțirea !