Două silabe egale cu sufletul ei
într-n cuvânt care încape-n inima-i iubitoare
şi-o faţă luminoasă cu zâmbetu-i cald
ori o lacrimă ascunsă la fiecare întâlnire
au lăsat în mine o cascadă de frumuseţe,
o dulce dragoste ce nu se termină niciodată.
Detaliile dintre vorbele ei sunt necuvinte
spuse cu ochii,
grija nu se observă, e o fântână
din care beau copilăria ca pe o agheasmă
în faţa icoanei şi mama surâde.
Mă înseninez şi eu când mi-o amintesc,
îi simt mâinile ce-mi mângâie visul
şi el se înfăptuieşte.
-->
Comentarii