marţi-8

[Viorel Gongu]

Marţi.
Mama mă trezeşte sărutându-mă pe frunte. Am obosit să fiu adult. Cred ca am restanţe de copilărie. Când eram puştoaică îmi doream să fiu"mare" şi poate că mi s-a întâmplat prea curând, prea brusc. Valoarea lucrurilor interzise am amplificat-o. A existat întotdeauna o sexualitate latentă în mine. Impulsuri sexuale am avut de la grădiniţă...Nu l-am întrebat niciodată pe Mihai despre primele impulsuri ale lui, dar o voi face.
Nu am conştientizat niciodată că acel"nu se cade" a fost un factor ce m-a ponderat şi m-a protejat destul de mult. După "întimplarea Costel" am continuat să mă port ca un copil la cofetarie, ce are "cardul" de platină. Am avut destule relaţii, mai mult sau mai puţin pasagere.
Poate că erau necesare ceva experienţe să mă poată ajuta să mă clarific. O prietenă de-a mea, născută şi trăită la ţară a suferit suficient din cauza acelor precepte educaţionale rigide ce nu i-au permis nici măcar să se gândească cum ar fi dacă ar face dragoste cu un bărbat înainte de căsătorie. S-a măritat cu un tip care i-a fost la îndemână pentrucă cel pe care-l iubea, sau credea asta, se însurase. A fost dezamăgită şi furioasă pe ea, dar au apărut copii şi aceeaşi educaţie a oprit-o să devină liberă. "Copii trebuie să crească lângă tatăl lor". Şi acum îşi poartă crucea dar cine poate şti ce se va mai întâmpla.
Mihai mi-ar spune:"nimic din ce este omenesc nu-mi este străin".
Mă răsfăţ un pic, beau cafeaua servită de altul. Aş intra pe mess dar mi-e lene. Merg la muncă. Nu mai întârzii la serviciu de mult. Intru pe mess dar e "linişte". Mă apuc de lucru. Doamna Sofi mă priveşte peste ochelari...
Mă simt bine: odihnită,"descătuşată", fără griji imediate. Caut în poşetă o ţigare şi dau de "testul de sarcina".
"Trecutul intervine în viaţa noastră mai des decât viitorul". E atât de prezent Mihai în viaţa mea interioară încât mă surprind receptând citate pe care mi le-a furnizat
cândva. Am o mare dilemă: Costel!
Cu câtă nonşalanţă şi siguranţă a reintrat în viaţa mea, după atâţia ani...
Pe mess intră Geta. Geta Vâlceanu a trăit o experienţă asemănătoare.
Şi ea, şi eu, am fost"uitate" de ei. Ce mult îl iubea pe Iulian!
-Te pup, Geta.
-Te pup, Dalia.
-Ce faci?
-Pe aici.
-Am o bombă, stai pe scaun!
-Stau.
-Iulian s-a întors la mine...
Tresar şi tastez rămânând în espectativă. Reacţionez prudent.
-Şi ce dacă?
-Am zis şi eu...spune Geta dupa un timp.
Şi ea, şi eu ne-am căsătorit cu "primul bărbat".
Eu, măcar, nu am scuze:au mai fost "experimente" până să "ne luăm", chiar dacă el a fost primul, dar ea?
-Ce să fac?- mă întreabă şi intuiesc o undă de nesiguranţă.
-Nu ştiu, chiar NU ŞTIU, îi răspund uşor agresiv.
Dar eu, eu ce să fac?
Primul ei bărbat(sexual vorbind) a îmbolnăvit-o veneric şi ea...l-a luat de soţ.
Ea zicea că-l iubeşte dar de luat, l-a luat din cauza "baletului" care i l-a făcut tatăl ei.
Pe lângă asta, ea, care e o analitică, s-a gândit că altui bărbat ar trebui, la o eventuală căsătorie, să-i spună de "antecedente".
-Şi cine o să mă creadă că ăsta a fost şi primul şi ultimul?... Şi l-a luat.
"buzzz"
-Da, Geta.
-Sunt singură acum. Să-l primesc? O avea şi el dreptul la a doua şansă...
-Nu mi-ai povestit cum s-a ajuns la "ruptură".
-Simplu: a plecat să plătească telefonul şi s-a întors după doi ani.
Amândouă am fost părăsite aiurea! Chiar meritam o chestie ca asta?
-Mai lasă-l şi vezi ce are în cap, îi zic şi îmi dau seama că îi dau un sfat pe care mi-l doresc eu însămi. De regulă cerem sfaturi aşteptând să ni se răspundă cu soluţia la care ne-am oprit deja, căutând un sprijin în cazul că nu ne iese pasenţa.
Mi-e rău şi parcă mi-e greaţă...
"Bestie" mai e şi Mihai ăsta. A premeditat tot şi acum uite:sunt gravidă, chiar sunt gravidă....
-Getuţo.....Ioana e gravidă!
Era sa continui cu:"şi eu" dar nu se cade.
-Bunico, felicitari!te pup.
-Vorbim
Sună mobilul: e Mihai. Nu pot să-i răspund, nu pot!
Pe fix m-a sunat Costel vorbind cu o voce egală şi parcă somnoroasă.
-Când vii, ia-mi şi mie un ziar de sport, apoi a continuat
-Pa, pui!
A închis.
Acum, îl simt ca pe o "chestie" îndepărtată şi străină.
Mă tem să mă uit în sertar, de parcă însuşi Mihai ar fi acolo. Oare îl iubesc pe Mihai? Sigur, îmi spun, dar într-un fel aparte pe care el nu-l poate pricepe.
De fapt nici eu nu ştiu exact dar e altceva. Altceva faţă de ce? Simt nevoia să vorbesc cu el. Niciodată nu am curaj să-i spun totul dar el compensează. Îl iubesc pentru cum îmi vorbeşte, pentru cum se poartă cu mine dar... e prea delicat. E prea sentimental. Mă inhibă cu atâta sinceritate şi gingăşie. L-aş dori poate, mai frust. Dar l-aş mai iubi?
Îl sun, pentru că pe mess nu este prezent.
-Te pupici, Mihai.
-Te sărut, iubito.
-Spune-mi, Mihai, crezi că există femei menite a fi părăsite de bărbaţi?
Rămâne un pic pe gânduri...
-Cine te-a părăsit?
-Nimeni. E vorba de o prietenă.
-Minţi prin omisiune dar am să-ţi spun ce cred:
cincizecişişase la sută din populaţia României sunt femei, implicit, patruzecişitrei la sută sunt bărbaţi. Rezultă, prin diferenţă, că treisprezece la sută dintre voi, nu au bărbatul lor. Atunci apare "nivelarea", care presupune că unii bărbaţi "se sacrifică", pendulând între cele două procente. Când vine "rândul" alteia din procentul ghinionist, aceasta e părăsită, apoi se schimbă locurile. Totul e demografie şi statistică. Pe lângă asta îţi pot spune că, aşa cum există oameni potriviţi pentru câinii lor şi flori potrivite pentru cei ce le au în grijă, tot aşa există predestinări de tipologie. Dacă X este croit să aleagă genul Z, chiar dacă logic ştie că a mai comis aceeaşi greşeală, greşeala va fi repetată, obsesiv, cu toate atenţionările exterioare sau venite din propria conştiinţă.
M-a surprins aerul rece şi didactic, şi chiar m-a enervat.
-Ce vrei să spui? rămân eu în aşteptare, că treisprezece la sută se vor mulţumi cu o "ciorbă reâncălzită?"
Nu mă întrebă nimic şi eu scap cu un:
-Te pup, am treabă multă, vorbim mai târziu.
Am simtit o tăcere dezamagită înainte de un "pa" cuminte.
Mihai a fost un onest că nu a povestit nimic copiilor despre noi doi. Tot aşa a procedat şi cu contul: s-au născut două conturi separate.
Nu a dorit să mă simt obligată în nici un fel.
Poate asta e: imi place să fiu"forţată" dar el nu poate aşa.
Am cam încheiat treaba pe azi şi nici nu mai am chef.
Am văzut-o pe Narcisa la MALL, am târguit câte ceva şi am cumpărat un ziar de sport.
-De când citeşte Mihai sport?
Nu pricep ce îmi spune.
-Ţi-a revenit"soţul" sau ai o "relaţie" cu un tip normal?
Simt ironia şi nu îi răspund. Ne despărţim şi iau metroul spre casă.
Cutia de scrisori...unu, doi, trei,..orizontala...
Liftul. Descui uşa. Domnul, în halat, mâninca floricele şi se uita la T.V. Arunc ziarul pe măsuţă şi fac un duş.
Încearcă să intre peste mine şi nu îl las. Nu insistă dar mormăie nemulţumit. Îmi fac un ceai şi mă culc în camera Ioanei. Îl aud intrând şi-mi amintesc de sabia lui Lancelot aşezata intre el si Guinevieve.
-Sunt obosită, lasă-mă!
Înainte de a adormi am zâmbit la acel "sunt obosită" pentrucă mi-a sunat în urechi bancul cu soţia dusă la zoo de soţ. După ce soţul a împins-o in cuşca urangutanului, nemulţumit,el a clamat:"spune-i şi ăstuia că eşti obosită".
miercuri.
Îmi scot din geantă testul şi, un pic provocator, îmi fac preparativele. Costel îl vede.
-Doamna e puţin gravidă?
-Da! Şi care e problema?
S-a aşternut o tăcere incărcată. Din nou acţiunile şi
obiectele lui Mihai, îi pledează cauza.
Plec nervoasă la serviciu. Autobuzul e mai plin ca oricând de mirosuri şi parcă nu e aer!
-Aer!!!
-Doamnă, vă e bine?
Deschid ochii.
Nişte ochi mari şi albaştri(ca de vacă tiroleză, cum zicea Mihai) mă privesc pe deasupra unei măşti de tifon.
-Da! mi-a fost şi mai bine.
Perfuzia îmi umple corpul de căldura..nisipului de la mare...

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]