Un copil al tău sunt, Doamne,
Tu m-ai îmbrăcat cu toamne.
Cât îmi dai din primăveri
Strâng în suflet mari averi.
Ai sădit în mine-o lume
Ce-ndrăznește-a face, -a spune.
Aripilor le-ai dat zbor,
Doar în inimă-ai pus dor.
Când învii verdele-n frunze
Cântec îmi strecori pe buze
Și, să simt că-s tot mai vie,
Drag mi-a dat de poezie.
Și tristeți mi-ai dat sub cer.
Eu, copil, învăț să sper.
Cugetând că-s muritoare
Ce mi-aș mai dori sub soare?
Lumii care mă-nconjoară
Nu-i da chip urât de fiară;
Nu-mi da mie-n frunte stea,
Îmi e bine-n lumea mea.
Un copil al tău sunt, Doamne,
Iar în piept o sete, o foame
De cuvinte mi-ai stârnit;
Doamne, m-ai înavuțit!
Veronica Șerban
La mulți ani, Poezie!
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos pentru apreciere, IONITA GABRIELA, Mihai Ștefan Arsene!
La mulți ani poeziei din voi!
N-m motiv să stau pe ace
timpul trece și-mi dă pace...
Mă-nconjoară doar tristețea
că se-apropie bătrânețea, Dorina!
La mulți ani și ție, Poezie!
Avuția ta îmi place,
Dar parcă te simt... pe ace?
La mulți ani în poezie
Șoptesc rime-n curtoazie.