Marea avuție

Un copil al tău sunt, Doamne,
Tu m-ai îmbrăcat cu toamne.
Cât îmi dai din primăveri
Strâng în suflet mari averi.

Ai sădit în mine-o lume
Ce-ndrăznește-a face, -a spune.
Aripilor le-ai dat zbor,
Doar în inimă-ai pus dor.

Când învii verdele-n frunze
Cântec îmi strecori pe buze
Și, să simt că-s tot mai vie,
Drag mi-a dat de poezie.

Și tristeți mi-ai dat sub cer.
Eu, copil, învăț să sper.
Cugetând că-s muritoare
Ce mi-aș mai dori sub soare?

Lumii care mă-nconjoară
Nu-i da chip urât de fiară;
Nu-mi da mie-n frunte stea,
Îmi e bine-n lumea mea.

Un copil al tău sunt, Doamne,
Iar în piept o sete, o foame
De cuvinte mi-ai stârnit;
Doamne, m-ai înavuțit!

Veronica Șerban

La mulți ani, Poezie!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • s19u4p9e5ml8bekzg.jpg?size_id=3

  • Mulțumesc frumos pentru apreciere, IONITA GABRIELA, Mihai Ștefan Arsene!

    La mulți ani poeziei din voi!

  • N-m motiv să stau pe ace

    timpul trece și-mi dă pace...

    Mă-nconjoară doar tristețea

    că se-apropie bătrânețea, Dorina! 

    La mulți ani și ție, Poezie!

  • Avuția ta îmi place,

    Dar parcă te simt... pe ace?

    La mulți ani în poezie

    Șoptesc rime-n curtoazie.

Acest răspuns a fost șters.
-->