M-am procopsit cu-un car cu amintiri,
Numai de el mă văd preocupată.
Brusc respirația mi-e scurtă, șuierată,
Mi-e tot mai greu să fug de ispitiri.
Am o relație intimă azi cu cerul,
Dar de pământ cu trupul sunt legată,
Îmi ia în grijă câte-o nestemată
Iar eu rămân să fac pe grănicerul.
Mă-nvață frica să devin o hoață,
Să fur mă-nvață extazul dintr-o clipă,
M-așteaptă o albă pagină într-o risipă
Să-i dărui ei tristețea ce mă-nhață.
De frigul morții mă vindecă iubirea.
Mi-alină gândurile rămase pentru vii,
Când dramele le schimbă-n comedii
Cu bucurii ascunse o răsplătește firea.
Veronica Șerban
(Foto: sursa internet)
Comentarii