Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE
9 MARILE DILEME
Săptămâna de practică mi s-a părea lungă cât un an. Mă aşteptam ca ceva să se întâmple, dar nu chiar aşa de repede. Începusem să mă ataşez de această fiinţă. Tocmai când eu îmi făceam tot felul de gânduri, un miner din Dealul Roatei m-a chemat să-mi spună că voi merge la el acasă să-l ajut la ceva treburi. Vorbise cu maistrul nostru care m-a învoit, iar pedagogul nostru a fost informat de solicitarea minerului Crişan. Asta se întâmpla joi după masă şi urma să mă prezint la practică luni dimineaţa. Am comunicat unui coleg să ştie de soarta mea. La baci Crişan acasă aveam de tăiat nişte lemne de construcţie şi să aducem nişte fân de la sălaşul său. Nu mai fusesem prin acei munţi şi totul era nou. Duminica urma să fiu liber şi să fiu într-o familie din Munţii Apuseni. Dar sâmbătă seara aveam să dau ochii cu Minica chiar aici în Dealul Roatei. Am rămas mai mult decât speriat şi nu ştiam ce să cred. Baci Crişan m-a lămurit imediat Minica era cumnata lui şi auzise povestea ei chiar de la Minica. Acum venise să-i spună familiei cumnatului şi familiei care erau problemele ei. Minica s-a retras cu soacra şi cu cumnata la treburi de familie şi pe mine m-a lăsat cu baci Crişan. M-a întrebat discret ce cred despre Minica? Oare credea că o voi denigra sau de ce mă întreba? Ceva s-a rupt atunci în mine şi am amuţit fără să mai pot scoate un cuvânt. A înţeles că nu pot vorbi şi am început să discutăm cu totul altceva. Seara s-a pregătit o masă mare cu de toate, inclusiv vestita ţuică de Trâmpoele făcută crampă şi vin adus de la Şard Ighiu. Am fost îmbiat să beau crampă, dar evitam fiindcă eram aici printre străini şi nu voiam să mă fac de ruşine pe mine şi nici pe Minica. Minica a deschis discuţia şi a citit scrisoarea colonelului, la toţi cei prezenţi. Urma ca familia cumnatului să-şi spună părerea. Au ascultat toţi în tăcere şi prima care a vorbit a fost soacra Minicăi. Aceasta i-a spus deschis; Draga mea soţul tău nu mai este de ceva timp, ai păstrat doliu după el anul care trebuia. Ştiu că v-aţi iubit, dar acum nu mai este. Eu le-am spus acestor copii să-ţi spună mai demult că eşti liberă. Ce v-am dat ca zestre rămâne dat. Din partea noastră eşti LIBERĂ. A continuat referitor la mine şi colonel. Rămâne ca tu Minica să alegi ce vei crede de cuviinţă. Nu vrem să-ţi spunem noi ce să faci. Va fi totul la alegerea ta. Pentru noi rămâi ca fata noastră şi oricând vei avea nevoie te vom ajuta. Masa de seară s-a terminat târzior, nici nu ştiam cât a fost ceasul. Mie şi Minicăi ni se pregătise camera cea mai bună, cu aşternuturi curate şi am fost trimişi la culcare de mama soacră, dorindu-ne noapte bună. Cu toate că eram lângă Minica, nu am adormit nici eu, dar nici ea până mult mai târziu. De vorbit nu puteam vorbi decât în şoaptă, ne înţelegeam doar prin îmbrăţişări şi strângeri de mână. Ne-am trezit dimineaţa în cântatul unor cocoşi obraznici. Peisajul era unul de vis. Vedeam munţii în multiplele culori ale toamnei, ceea ce ne făcea să ne simţim pe un alt tărâm. Soacra Minicăi s-a dus cu fata lui baci Crişan la biserică, iar noi am rămas acasă. Pentru a ajunge în Zlatna până seara, Minica trebuia să plece cu un cal de munte însoţită de cumnatul ei, care urma să aducă mijlocul de transport înapoi. Ne-am despărţit doar cu o strângere de mână, eu urmând ca luni dimineaţa să merg la mina Haneş la practică. Am rămas acasă cu cumnata Minicăi care m-a supus la un adevărat interogatoriu despre relaţia mea cu cumnata ei. Pe cât posibil am evitat răspunsurile mai concrete. Cumnata Minicăi a concis în final că aceasta îşi pierduse minţile şi din acest motiv se agăţase de mine. Totuşi se ruga la Dumnezeu să-i dea mintea înapoi pentru a urma drumul cel bun. După amiaza de duminică am petrecut-o cu alţi vecini a lui baci Crişan, unii mineri la Haneş. S-a băut multă crampă şi vin. Eu am discutat mult cu un băiat cam de seama mea frate cu soţia lui baci Crişan. Luni ne-am prezentat la mină pentru o săptămână nouă de practică.
-->
Comentarii