o dimineaţă galbenă se-nalţă…
în zâmbetul tău
se varsă marea
şi valul
se prelinge
sărutându-ţi talpa
materia
îmi cade pe retină
culori solare…
miros de grâu şi pietre
poartă marea
şi insule
la care timpul nu ajunge
noi,
ultimii nomazi
ajunşi la ţărm
prin nopţi exasperate
de nesomn
şi crini ucişi
în pieţe şi biserici,
purtând cu noi
ninsori de spini
şi înţelesuri ingropate
în pietre şi în oase.
pe acest ţărm
pustiu şi aspru
să rămânem…
să devină
memorie lacustră
fiinţa noastră, invadată
de tăceri…
-->
Comentarii
unde timpul nu ajunge...în care sens? eternitate, zero?
Multumesc!
un final frumos
aprecieri!